Meniu

Cum afectează microbiomul inflamația pielii?adaugat Marti, 18.03.2025

Uneori uităm că nu suntem singuri - și nu vorbim aici doar de prietenii sau vecinii noștri. Corpul nostru este „locuit” de un număr mare de microorganisme, iar aceste comunități le denumim „microbiom”. Prin urmare, este important să privim microbiomul unui anumit mediu într-un mod holistic, luând în considerare pe cât posibil toate elementele acestuia, dar și relațiile dintre microorganisme și habitatul lor. În cazul oamenilor, unul dintre cele mai importante este microbiomul pielii, care constă din diverse specii de bacterii, ciuperci, viruși și acarieni, creând un mediu dinamic care are un impact extrem de semnificativ asupra sănătății și asupra proceselor nedorite care apar în piele. Principalele tipuri de bacterii care locuiesc în pielea umană sunt: ​​Actinobacteria (inclusiv: Corynebacterium spp., Propionibacterium spp.), Firmicutes (Staphylococcus spp.), Clostridium spp., streptococi (Streptococcus spp.) și enterococi (Enterococcus spp.) și Proteobacterii. Aproximativ jumătate din bacteriile care trăiesc pe piele sunt Staphylococcus epidermidis, care traiesc în zonele superioare ale foliculilor de păr. Aceste bacterii aparțin unor specii simbiotice și constituie cel mai stabil element al microbiomului pielii. Procentul altor specii bacteriene este mult mai mic, iar unele dintre ele constituie și un element variabil al microbiomului. Aceste bacterii joacă însă un rol fundamental în menținerea echilibrului în compoziția cantitativă și calitativă a microbiomului, întrucât condiționează creșterea altor microorganisme.

 

Microbiomul pielii umane poate găzdui și bacterii patogene, precum Staphylococcus aureus, streptococi de grup A (Streptococcus pyogenes), bacterii aerobe (Corynebacterium spp.) și (Pseudomonas aeruginosa).

 

O microfloră sănătoasă face dificilă înmulțirea tulpinilor patogene pe suprafața pielii; Infecțiile apar atunci când sistemul imunitar este slăbit, pielea este rănită sau parametrii fizico-chimici ai acestuia sunt perturbați. Pe lângă bacterii, microbiomul pielii include și ciuperci, ale căror specii dominante sunt ciuperci lipofile din genul Malassezia. Pielea umană este colonizată și de ciuperci din genurile Penicillum, Aspergillus și, într-o măsură mai mică, Alternaria, Candida, Chaetomium și altele. Pielea este, de asemenea, colonizată de acarianul Demodex, care este o arahnidă mică. Acest mozaic este completat de viruși, atât ADN, cât și ARN, care nu sunt doar agenți patogeni, ci joacă și un rol în menținerea echilibrului pielii.

 

Compoziția microbiomului nu este uniformă, diferă în funcție de localizarea pe corp. Acest lucru se datorează faptului că grosimea pielii, prezența anexelor precum și gradul de hidratare și temperatură sunt diferite în funcție de localizarea anatomică și servesc și ca factori care determină compoziția microbiomului local. Pielea umană are trei zone ecologice principale: sebacee, umedă și uscată. Zonele de piele foarte umedă sunt caracterizate de o microfloră mai numeroasă decât zonele uscate. Pielea uscată este un mediu mai favorabil pentru tulpinile potențial invazive de stafilococi, care sunt asociate cu infecții ale pielii la persoanele care suferă de dermatită atopică.

 

Echilibrul dintre microbiom și corpul uman se bazează pe comunicarea chimică bidirecțională, iar prin menținerea acestui echilibru se poate menține buna funcționare a pielii. Creșterea microorganismelor pe suprafața pielii sănătoase este controlată de prezența stratului hidrolipidic, care conține compuși cu activitate antibacteriană, inclusiv peptide antimicrobiene (AMP) precum defensine, catelicidin (LL-37), defensine - defensin β1, psoriazine și altele. Microbiomul pielii influențează funcționarea sistemului imunitar și prezența limfocitelor T în piele, precum și cursul inflamației locale ca răspuns la infecție și reglarea expresiei citokinelor proinflamatorii. Odată ce corpul uman recunoaște tiparele moleculare ale microorganismelor, se declanșează o transformare care activează factorul de transcripție NF-kB și, ca urmare, procesele de sinteză a citokinelor și a chemokinelor (cum ar fi TNF-k, IL-1, IL-6, IL-8, IL-12), sunt activate și dezactivarea peptidelor celulare antibacteriale pentru a lupta cu microorganismul. Acest lucru indică faptul că interacțiunile gazdă-microb au loc în cadrul unui echilibru rezultat din stimularea sistemului imunitar, care, dacă este dezechilibrat, poate duce la un răspuns proinflamator.

 

Ca urmare, poate fi colonizată doar de specii microbiene specifice și numărul acestora este controlat. Un microbiom al pielii sănătos este stabil din punct de vedere al compoziției și al numărului. Determinarea compoziției microbiomului pielii rămâne o provocare și nu este o sarcină ușoară. Abordările tradiționale pentru studierea microbiomului uman au implicat izolarea, cultivarea și identificarea fenotipică a microorganismelor. După cum se dovedește, compoziția microbiomului este mai complexă decât se credea anterior și variază de la persoană la persoană și este supusă modificărilor în funcție de o serie de variabile, cum ar fi vârsta, factorii genetici sau de mediu, dieta și o serie de alți factori.

Microbiomul simbiotic uman participă la procesele metabolice ale organismului gazdă și este un element important al sistemului de apărare al organismului împotriva agenților patogeni. Prin colonizarea nișelor care ar putea oferi un mediu de creștere pentru agenții patogeni, un microbiom sănătos protejează organismul de microflora străină, potențial patogenă. Acest proces se numește rezistență la colonizare. Pielea, care îndeplinește o funcție de barieră și este un habitat pentru microfloră, face parte din sistemul imunitar înnăscut, protejând gazda împotriva microorganismelor patogene. Unul dintre mecanismele de apărare este secreția de peptide antimicrobiene atât de către bacteriile care alcătuiesc microflora sănătoasă, cât și de către celulele pielii.

 

Compoziția complexă a microbiomului pielii și interdependența acestuia cu organismul uman are, de asemenea, o influență asupra funcției pielii, care poate fi influențată prin utilizarea tratamentelor cosmetice. Pe de o parte, compoziția lipidică a pielii umane poate induce creșterea microorganismelor și producerea de factori de virulență, dar microorganismele influențează și compoziția sebumului, de exemplu prin lipazele secretate de bacterii care degradează trigliceridele. Cercetările științifice indică faptul că un microbiom al pielii sănătos este unul care se caracterizează printr-o diversitate mare de specii și un echilibru în raportul dintre numărul de microorganisme individuale. Un dezechilibru în microbiomul pielii are ca rezultat reducerea funcției de barieră, care este unul dintre factorii etiologici ai bolilor de piele precum acneea vulgară, rozaceea, psoriazisul și dermatita seboreică. Produsele cosmetice, în special cele cu proprietăți antibacteriene, anti-inflamatorii și exfoliante, pot afecta compoziția microbiomului pielii atât în ​​mod favorabil, cât și nefavorabil. Tulburările în proporția de microorganisme pot agrava starea pielii și pot favoriza dezvoltarea bolii.

 

Merită să țineți cont de aceste relații complexe pentru a avea grijă de starea pielii, ținând cont de impactul microbiomului asupra sănătății acestuia. Menținerea unui microbiom al pielii sănătos minimizează riscul apariției multor boli, dar reduce și inflamația cronică care duce la o serie de modificări adverse ale pielii și îmbătrânirea prematură a acesteia.

 

 Dr. Marcin Wasylewski, Expert Chantarelle, Biotehnolog şi Lector Academic

 

Literatura:

Adamczyk, K., Garncarczyk, A. A., & Antończak, P. P. (2018). The microbiome of the skin. Dermatology Review/Przegląd Dermatologiczny105(2), 285-297.

Binek, M. (2012). Human microbiome-health and disease. Postępy Mikrobiologii51.

Carmona-Cruz, S., Orozco-Covarrubias, L., & Sáez-de-Ocariz, M. (2022). The human skin microbiome in selected cutaneous diseases. Frontiers in cellular and infection microbiology12, 834135.

Khmaladze, I., Leonardi, M., Fabre, S., Messaraa, C., & Mavon, A. (2020). The skin interactome: a holistic “genome-microbiome-exposome” approach to understand and modulate skin health and aging. Clinical, Cosmetic and Investigational Dermatology, 1021-1040.

Pawłowska, M., & Hudemowicz, P. (2024). Wpływ kosmetyków i leków dermatologicznych na mikrobiom skóry, czyli jak farmaceuci mogą wspierać zdrowie skóry pacjentów. Lek w Polsce401(10), 36-40.

Vanderwolf, K., Kyle, C., & Davy, C. (2023). A review of sebum in mammals in relation to skin diseases, skin function, and the skin microbiome. PeerJ11, e16680.